Archive for October, 2009
…
acum multi ani (sau poate nici sunt asa de multi, dar vremurile par indepartate), ma uitam la o emisiune pe tvr2 unde luau interviuri celor ce aveau sa participe la cerbul de aur. era doar cu cateva zile inainte de festival. emisiunea era prezentata de narcisa suciu, iar prietena ei cea mai buna, luminita anghel, participa anul acela la cerb. ultimul cantaret din emisiune, deigur – luminita anghel, care spre deosebire de toti ceilalti care apareau ba prin studoiul de inregistrari, ba facand ultimele pregatiri, agitati nevoie-mare, luminita statea cuminte langa statuia cerbului, undeva in bucuresti. ii spusese ei cineva ca daca stai acolo langa statuie si iti doresti foarte tare sa castigi, se va intampla.
sincer, a fost prima si ultima oara cand m-am uitat la festival si m-am uitat atunci fiindca mi s-a parut ceva atat de magic in felul in care vobea ea si increderea pe care o avea si cat era de linistita si rabdatoare (ca si cum concursul s-ar fi terminat demult, iar statuia din parc era trofeul ei) si parca am simtit si eu ca nici nu poate sa castige altcineva, ca asa trebuie si e firesc sa se intample, desi nici macar nu o auzisem cantand pana atunci.
in seara aceea, a urcat pe scena intr-o rochie superba de printesa, de un roz aprins si a cantat melodia asta. dar a facut-o cu atata pasiune si inflacarare ca iti venea sa te ridci in picioare si sa canti, sa plangi, sa urli impreuna cu ea. multa vreme de atunci incolo o cantam singura prin casa. am si uitat cat e de frumoasa si nici nu stiam a cui e. cred ca daca eram atunci in public, incepeam sa plang. a castigat, bineinteles, cerbul, caci a fost ceva de vis.
zilele trecute un personaj spunea intr-un film ca lucrurile bune (vorbea de iubire) sunt ca o vana cu apa calda. intri inauntru si simti ca iti e bine. e natural, e firesc, e asa cum trebuie. asta e magia!
