Cand privesti marii maestri ai oricarui domeniu, la inceput se naste in tine dorinta si convingerea ca ai putea face si tu asa ceva, fiindca la ei, totul pare atat de natural. Traiesti cu ei fiecare emotie, si plangi si razi si alergi pe gheata, iti lasi gandurile libere, prins de magia asta care te duce ca intr-un vartej si pana sa apuci sa intinzi mana si sa le prinzi… s-a terminat. Dulcele moment de reverie s-a dus. Gata! E timpul sa ne intoarcem la preocuparile noastre pamantene si sa lasam visele acolo unde le e locul.
Ce ramane totusi, dupa ce ii privesti, e senzatia ca nimic nu-i prea greu, ca si tu poti infaptui lucruri mari, ca si tu poti avea parte de frumusetea asta-desigur, sub alte forme-si ca totul depinde numai si numai de noi.
Audaces fortuna juvat!
