Draga Mos Craciun, acum 12 ani te-am rugat tare frumos sa imi trimiti un catelus. Iti multumesc din tot sufletul ca mi-ai adus catelusul cu cei mai frumosi ochisori, pe care l-am invatat sa mearga in pasi de dans, sa se dea cu saniuta, sa deschida usa cu labutele, care dormea cu pisoii in brate, ca sa nu le fie frig… Dragu de el… bunica spunea ca ne simtea venind inca inainte sa se auda masina si incepea sa se agite de bucurie si sa sara in sus, iar cand ajungeam, nici nu mai stia cum sa ne spuna ce bucuros e sa ne vada. De cate ori eram acolo, seara venea si dormea sub geamul camerei in care stateam, ca sa aiba grija de mine. Cand simtea ca sunt trista, venea si isi punea capsorul la mine in poala. Am crescut impreuna. Draga mosule, eu stiu ca tu umbli mult, mai ales acuma de Craciun si poate in vreun loc indepartat ai sa te intalnesti cu Bobitii. Anul acesta chiar nu imi doresc nimic de Craciun, decat sa ii spui ca il iubesc si ca imi e tare dor de el. Iti multumesc.
castele de nisip
Niciodata nu le-am dat dreptate celor care spuneau ca e mult mai bine sa nu ajungi sa te implici foarte tare intr-o relatie, sa nu te atasezi foarte mult de cineva. Mi se parea absurd si atat de superficial. Insa cred ca cei ce ziceau asta, o faceau fiindca aveau in spate experiente mai putin dulci. E asa de frumos sa iubesti pe cineva cu oata inimioara ta, sa iti vina sa sari in sus de bucurie numai cand il vezi de departe, sa te uiti cu drag in ochisorii lui frumosi pe carei i-ai pupa in fiecare zi, sa il strangi tare-tare la piept sa ii simti inimioara batand, sa uiti de toate cate ai pe cap numai cand iti zambeste… Ajungi sa te implici atat de tare si sa fii asa de sigur ca legatura asta e unica, ca si celalalt te iubeste la fel de tare cum il iubesti tu… ca sa descoperi ca pentru el, toate astea nu insemnau nimic, pentru ca intre timp, incearca din rasputeri sa intre in gratiile ei… Read the rest of this entry »
in plop
Ati avut vreodata momente in care sa simtiti ca ar trebui sa fiti in orice alt loc, numai acolo unde sunteti nu? Ce senzatie stranie… De cateva saptamani, o traiesc din plin in fiecare zi de luni, cu ocazia laboratorului de poo. (Imi amintesc de profesorul nostru de istorie din liceu, care punea mare pret pe conexiuni de toate felurile, cum ar fi data nasterii tale si ce iti e sortit sa faci in viata, sau numele unui lucru, care ilustreaza ceea ce reprezinta el de fapt.) Si cand ma gandesc ce incantata eram de laboratorul asta si de doamna profesoara in primele ore… iar dintr-o data… puf… s-a dus totul. Stau si cuget. Read the rest of this entry »
When you try your best but you don’t succeed
When you get what you want but not what you need
When you feel so tired but you can’t sleep
Stuck in reverse.
And the tears come streaming down your face
When you lose something you can’t replace
When you love someone but it goes to waste
Could it be worse?
Lights will guide you home
And ignite your bones
And I will try to fix you
…where are you?
When you lose something you can’t replace
When you love someone but it goes to waste
Could it be worse?
And ignite your bones
And I will try to fix you
Looking for that light…
a ajuns cutitul la os
V-ati intrebat vreodata oare in ce se poate masura tristetea unui om? E data de numarul de lacrimi, de toate datile in care a oftat, sau de toate clipele in care si-ar fi dorit sa se trezeasca din cosmar? Cine stie… or fi toate. Read the rest of this entry »
hopes…
Imi vajaie capul de toate lucrurile care s-au intamplat azi si toate gandurile rele ce nu reusesc inca sa le fac sa plece. Poate maine dimineata. Ma gandesc de cate ori nu i-am spus bunicii ca nu reusesc sa o inteleg cum poate sa faca in mod voit un lucru care stie ca ii face rau, ca sa ajung acum sa fac si eu asta si reusesc sa fac sa inceteze. Niciodata nu i-am inteles pe cei care fumeaza, de pilda. Dar acum imi dau seama ca intr-un fel sau altul, fiecare ia decizii de genul asta si nu ma refer numai la sanatate. Poate ca toti trebuie sa fim dependenti de ceva. Eu sunt dependenta de asteptari. Tot timpul astept cate ceva si ma consum prea tare cand constat ca astept prea mult sa se intample un lucru care nu vrea sa se intample. Si atunci ce-mi ramane de facut? Fortezi nota, in speranta ca totusi, ceva o sa se miste si cand colo, unde dai si unde crapa. In loc sa se indrepte, se strica si mai rau. Nu reuseam sa ii inteleg nici pe cei care nu izbuteau sa se lase de fumat, stiind ca le face rau. Cum renunti la dependenta? Iti umpli timpul cu alte lucruri? Da, dar tot gasesc timp pentru ce nu trebuie. Incerci sa tai toate legaturile? Am mai incercat asta o data cu un joc, ca mai apoi sa il reinstalez. Poate ca dispare de la sine? Dar uit aici ceva esential. Si fumatorilor le-ar placea sa fumeze, fara sa le afecteze sanatatea. Poate ca fiecare spera ca are sa se aleaga doar cu placerea de a fi fumat, si mai putin cu bolile. Asa sper si eu ca asteptarile mele sa nu fie zadarnice, numai ca pana atunci, sunt multe poticneli.
tinuturile valiei
E ceva vreme de cand pur si simplu m-am indragostit de aceasta minunata zona, care are ceva de poveste. De indata ce pasesti pe acesta taram, te simti invaluit de vraja, iar ochii nu mai stiu in ce parte sa se uite, fiindca totul in jurul tau e cum nu se poate mai frumos. Simti ca aici poti canta, dansa, striga de bucurie cat poti tu de tare, te poti arunca de pe varful celui mai inalt munte fara a avea grija ca ai sa te lovesti, poti inota in cele mai limpezi ape, fara teama ca ai sa fi azvarlit si zdrobit de vreo stanca, din pricina curentilor.
o melodie ca o imbratisare
Well open up your mind and see like me
Open up your plans and damn you’re free
Look into your heart and you’ll find love love love love
…
I’ve been spending way too long checking my tongue in the mirror
And bending over backwards just to try to see it clearer
But my breath fogged up the glass
And so I drew a new face and I laughed
I guess what I be saying is there ain’t no better reason
To rid yourself of vanities and just go with the seasons
…
So I won’t hesitate no more, no more
It cannot wait, I’m sure
There’s no need to complicate, our time is short
This is our fate, I’m yours
Stiati ca … si pisoii simt profund?
Nu stiu de ce, dar cel putin in tara noastra, pisicile sunt sunt considerate niste animale superficiale, mofturoase, mereu cu nasul pe sus – de multe ori femeile sunt numite pisicute tocmai din cauza asta – si am descoperit cu uimire ca sunt cu totul altfel decat m-as fi asteptat chiar si eu, care nu le atribuiam toate calitatile acelea, sau cel putin, nu in mare masura.
dilema
M-a cuprins si pe mine pofta de laptop 
. Modelul e interesant si partea cea mai faina e ca firma asta le face si colorate. Si chiar daca unii ar spune ca e dovada de superficialitate sa te intereseze ce culoare are laptopul tau, tin sa ii contrazic. Daca tot il iau pentru lucruri serioase, macar sa aiba un aspect care sa ma bine-dispuna . Acum problema e asupra carei culori sa ma opresc. Am ramas la rosu, portocaliu si roz si am tot stat si m-am tot socotit cu ce culoare m-as simti mai bine si raspunsul e: roz. Nu imi dau prea bine seama de ce, poate e ceva inconstient, dar parca numai gandul de a avea un laptop roz ma face sa zambesc. Dar ma gandeam, daca ies cu el in oras, sau ma duc cu el la serviciu in cativa anisori, ce au sa spuna oamenii? Oare ar trebui sa ma intereseze lucrurile astea? Ma gandesc cum m-as simti sa merg cu el la o terasa si sa aud chicoteli pe seama culorii… Eh… poate scot pana in toamna si alte variante pentru design si cine stie. Dar pana una-alta, cu cat ma gandesc mai tare, tot mai mult imi place flamingo pink. Si ce conteaza daca mai stiu eu cine rade de mine? Sa rada. Daca eu ma simt bine cu el, n-are decat .
Sloganul: The future’s pink, the future’s DELL 8->
